Esarfa - mai mult decit un accesoriu

Se pare că la apariţia eşarfei, în urmă cu mai bine de două mii de ani, aceasta a fost folosită în antichitatea romană la imobilizarea antebraţelor rănite, aşa cum se poate vedea în numeroase scene de pe Columna lui Traian din Roma. În Evul Mediu, eşarfa şi-a făcut apariţia sub forma unui sac în care se purta cimpoiul, fiind folosită mai ales de cântăreţii pelerini din secolul al XIII-lea.

In Imperiul Roman exista la inceputuri « sudarium », o bucata de stofa folosita de romani pentru stergerea gatului si a fetei. Aceasta a mai fost folosita in antichitatea romana la imobilizarea antebratelor ranite. In Evul Mediu, esarfa si-a facut aparitia sub forma unui sac în care se purta cimpoiul, fiind folosita mai ales de cantaretii pelerini din secolul al XIII-lea. La mijlocul secolului al XV-lea, portul esarfei a inceput sa fie emblema, in special pentru cei bogati, atat pentru femei, cat si pentru barbati. In secolul al XVI-lea, cand are loc drama amorezilor Romeo si Julieta, esarfa devine obiect de schimb intre indragostiti. Modelul, considerat ulteorior o emblema a stilului s-a purtat la gat sau infasurata pe curea, preluata apoi si de femei. In secolul al-XVII-lea mercenarii croati le-au gasit utile. Francezii insa au marcat locul esarfei in istorie.

Ei le numeau « cravats », dupa denumirea lor in croata « kravata ». Culoarea cravatei purata de barbati era o marturie a apartenentei lor politice.Cu timpul, esarfa incepe sa devina un semn distinctiv pentru armata, case nobiliare, inalte functii in societate si stat. De exemplu, incepand din secolul al XV-lea, soldatii hughenoti purtau o esarfa alba pentru a se deosebi de cei catolici, care aveau eşarfa de culoare rosie. Tot cam in aceasta perioada, Casa de Lorena arbora o esarfa verde, in timp ce in secolul urmator, la curtea regelui Frantei, Henric al IV-lea nobilii purtau esarfa albastra.

De-a lungul timpului, esarfele au devenit un accesoriu deosebit de popular, adoptandu-se o diversitate a materialelor si imprimeurilor. Napoleon Bonaparte infiinteaza esarfa de onoare, ca o recompensa onorifica pentru primarii francezi.

Istoria esarfei cuprinde si o intamplare tragica, legata de celebra dansatoare americana de origine irlandeza Isadora Duncan. In anul 1927, in timp ce se afla la bordul unei masini de curse - proprietatea unui mecanic italian - franjurile esarfei sale lungi s-au infasurat în jurul rotii din spate, stranguland-o instantaneu.